RM: Multă vreme, dacă un proiect era gata, se găseau fonduri. Astăzi, se vorbește din ce în ce mai mult despre stabilirea priorităților. Este acesta un moment de cotitură pentru sectorul transporturilor?
Martin Kolovratník: Da, este o schimbare fundamentală. Nu pentru că statul ar dori să investească mai puțin, ci pentru că acum avem mai multe proiecte pregătite ca niciodată în întregul sector al transporturilor.
Nu ne mai întrebăm dacă să construim, ci ce să construim mai întâi – și care proiecte aduc cele mai mari beneficii sistemului.
RM: Asta înseamnă și o schimbare în modul în care este gestionat sistemul?
Martin Kolovratník: Da , pe lângă investiții, ne concentrăm acum mai mult asupra aspectelor interne. Este vorba despre modul în care pregătim proiectele, modul în care organizăm licitațiile și modul în care este structurată conducerea.
Fiecare euro pe care îl economisim din procesele operaționale poate fi reinvestit în infrastructură. Sectorul transporturilor s-a bucurat mult timp de o finanțare stabilă, ceea ce reprezintă un avantaj, dar a diminuat totodată presiunea pentru schimbare. Acum, eficiența devine la fel de importantă ca și investițiile.
RM: Rețeaua feroviară actuală își atinge limitele fără o infrastructură nouă?
Martin Kolovratník: În anumite secțiuni, observăm deja acest lucru. Aceleași linii ferate trebuie să asigure transportul pe distanțe lungi, transportul regional și transportul de marfă, ceea ce limitează capacitatea și complică operațiunile.
În practică, acest lucru înseamnă că este mai dificil să se introducă noi servicii, frecvența curselor scade, iar sistemul devine mai vulnerabil la întreruperi.
RM: Liniile de mare viteză sunt adesea prezentate ca o modalitate de a reduce durata călătoriilor. Acesta este principalul lor avantaj?
Martin Kolovratník: Viteza reprezintă doar o parte a ecuației. Principalul avantaj este de natură sistemică.
Prin transferarea transportului pe distanțe lungi către o infrastructură nouă, eliberăm capacitate pe liniile existente. Acest lucru creează spațiu pentru serviciile regionale și pentru transportul de marfă. Pe anumite tronsoane cheie, acest lucru ar putea însemna zeci de trenuri de marfă suplimentare pe zi.
De asemenea, sporește reziliența. În cazul unor întreruperi, sunt disponibile rute alternative. Așadar, nu este vorba doar de viteză, ci de a face întreaga rețea feroviară mai stabilă și mai capabilă să gestioneze volume mai mari.
RM: Asta înseamnă că deciziile se vor concentra din ce în ce mai mult pe ordinea proiectelor?
Martin Kolovratník: Da , dar asta nu este ceva neobișnuit. Pur și simplu intrăm într-o etapă care este obișnuită în alte țări.
Programele mari de infrastructură se realizează treptat, în funcție de gradul de pregătire și de capacitatea financiară. Esențial este ca fiecare proiect să aibă sens în sine și să se încadreze în sistemul general.
În loc să așteptăm un singur proiect de anvergură, trebuie să construim o rețea funcțională pas cu pas.
RM: Conferința a reunit, de asemenea, un număr mare de studenți. Ce au scos la iveală întrebările lor?
Martin Kolovratník: Ei gândesc foarte practic. Îi interesează ce vor face efectiv, ce tehnologii se folosesc și cum va arăta viitorul lor.
Este un semn bun, pentru că denotă un interes real pentru acest sector. Dar este și un semnal pentru noi – trebuie să fim capabili să prezentăm o perspectivă clară.
Trebuie să demonstrăm că transporturile nu sunt doar un sector tradițional, ci unul modelat de digitalizare, automatizare și soluții energetice noi. Și trebuie să ne adresăm tinerilor mai devreme, deoarece concurența pentru talentele din domeniul tehnic este foarte acerbă.
RM: În cele din urmă, când va fi posibil să călătorești de la Praga la Ostrava în două ore?
Martin Kolovratník: Nu este vorba despre un singur proiect sau o singură decizie. Depinde de o combinație de tronsoane de cale ferată de mare viteză care trebuie dezvoltate pas cu pas.
Ceea ce contează este că am trecut de la faza de planificare la cea de pregătire. Se elaborează documentația proiectului, se desfășoară studii de teren și se pregătește achiziția terenurilor.
Lucrările de construcție se vor desfășura apoi în etape, în funcție de gradul de pregătire și de posibilitățile financiare. Această abordare treptată este singura modalitate realistă de a realiza aceste obiective.
